Musaca de varza de post

INGREDIENTE  1kg cartofi, 1,5kg varza alba proaspata, 3 cepe, 1 morcov, 1 ardei gras, 4-5 rosii, 150 supa de legume (apa), 4 linguri ulei, 2 linguri pesmet, sare, piper, marar proaspat, piper Cayenne, 2 linguri pasta de tomate.
MOD DE PREPARARE  Se fierb cartofii cu coaja in apa cu sare. Se lasa sa se raceasca. Intre timp se prepara varza. Cepele se toaca marunt, morcovul se rade si ardeiul de taie cubulete. Se caleste ceapa in ulei, apoi se adauga morcovul si se mai tin 5 minute. Se pune varza taiata fideluta si se amesteca din cand in cand pentru a nu se prinde de cratita. Treptat, se toarna apa pana se inmoaie varza. Intre timp, se adauga ardeiul,  doua linguri de pasta de tomate si mararul tocat. Se ia de pe foc si se raceste.
   Cartofii se decojesc si se zdrobesc. Se toarna putina supa si doua linguri de ulei. Piureul sa nu fie nici tare, nici moale.
   Intr-un vas uns si tapetat cu pesmet se asaza un strat de piure, unul de varza si ultimul de piure. Cu dintii unei furculite se trag linii in piureul de cartofi, alcatuind un model. Se stopeste cu ulei.
   Musacaua se da la cuptor pana se rumeneste. Cand se serveste, se presara piperul de Cayenne.

File de peste la cuptor

INGREDIENTE  800g file de peste, 3-4 linguri ulei, 100ml vin alb, 2 cepe, 4-5 rosii, 2 lamai, oregano, cimbru, sare, piper.
MOD DE PREPARARE  Fileul se spala si se usuca pe prosoape de hartie. Rosiile decojite se taie cubulete, iar ceapa marunt.
   Pestele se asaza in tava, se stopeste cu zeama de lamaie si ulei. Se condimenteaza cu sare, piper, cimbru si oregano. Printre fileuri se pun bucatelele de rosii si ceapa tocata. Ele se stropesc cu ulei si vin.
   Se da tava la cuptor, 60 de minute, pana se rumenesc  fileurile.
  Truc  In aceasta reteta, eu am folosit fileul  de Pangasius.
            Pestele nu se mai sfarama, daca se unge cu zeama de lamaie, cu putin timp inainte de preparare.

Dovlecei umpluti cu ciuperci

INGREDIENTE  4-5 dovlecei, 200g ciuperci proaspete, 2 cepe, 4 rosii, 1 felie de paine, 1 lingura faina, cimbru, marar proaspat, sare, piper.
MOD DE PREPARARE  In functie de marimea lor, dovleceii se taie in doua sau trei bucati. Cu ajutorul unei lingurite, se scoate miezul. Eu am folosit dovlecei zucchini. Ciupercile si ceapa se toaca marunt, miezul dovleceilor la fel. Se calesc toate, pana scade zeama lasata.
   Se raceste compozitia. Se adauga felia de paine maruntita, mararul tocat, cimbrul, sare si piperul.
   Cu aceasta compozitie se umplu dovleceii. Acum, se prepara sosul. Se caleste o ceapa, se amesteca cu faina si cubuletele de rosii si se stinge cu putina apa. Se lasa pe foc 10 minute.
   Intr-un vas termorezistent, se asaza dovleceii care se stopesc cu trei linguri de ulei. Se torna si sosul de rosii.
   Vasul se acopera cu o folie de aluminiu si se da la cuptor 30 de minute. Se indeparteaza folia si se mai lasa la cuptor pana incep sa se rumeneasca dovleceii.
  Truc  Faina, adaugata in grasime, se stinge cu apa (lapte) rece pentru a nu face cocoloase.
 

Busuioc

Busuiocul este originar din Iran, India,zonele tropicale din Asia. El se poate cultiva si in ghivece.
Aspect  Frunzele sunt lucioase si alungite,de obicei verzi sau rosii-vinetii. Mirosul lui e placut, asemanator cuisoarelor, iar gustul e dulce-piperat. Busuiocul cultivat este cunoscut ca "busuioc de gradina". Partea aeriana a busuiocului se recolteaza cand apar florile.
   Exista mai multe varietati de busuioc. Busuiocul comun este puternic parfumat si are flori albe sau violete.
   Busuiocul "large sweet" are frunzele mari dulci si foarte aromate.
   Busuiocul pitic este folosit in ghivece.
   Busuiocul-ca- salata are frunzele mari si ondulate, foarte parfumate.
   Busuiocul cu parfum de lamaie este o tufa incarcata cu florile asezate in ciochini. Mai intalnim si busuiocul cret.
   Cu cat el se bucura de mai mult soare, cu atat aroma e mai puternica.
Mod de folosire  Busuiocul se foloseste proaspat sau congelat. Frunzele uscate sunt mai putin aromate. De aceea, este de preferat sa se congeleze. Busuiocul este foarte popular in Italia.
   De obicei, se utilizeaza in stare proaspata, adaugandu-se la sfarsitul mancarii pentru a-si pastra nealterata aroma.
   Busuiocul este folosit la mancarurile de peste si pui, la pastele fainoase, la mancarurile din cartofi si fasole verde.
   Busuiocul merge foarte bine impreuna cu usturoi. El se prajeste cu usturoi si ulei de masline si se combina cu paste. Amestecat cu rozmarin, busuiocul poate inlocui sarea. O aroma deosebita capata salata de vinete, daca se adauga putin busuioc.
   Din punct de vedere al aromei raspandite in preparate, o lingura de busuioc proaspat tocat poate fi inlocuit cu o lingurita de busuioc uscat maruntit.
Indicatii  Frunzele proaspete si zdrobite se aplica pe diverse rani. Aftele se trateaza cu busuioc.  Se prepara un decoct din 2 linguri de planta 100 ml apa, apoi se face gargara.
   Ceaiul de busuioc ajuta la arderea grasimilor, in balonari, impotriva tusei. El contine vitamina K.
   Uleiul de busuioc are efect de linistire asupra persoanelor deprimate sau lipsite de energie.
   Busuiocul, in traditia romaneasca, este o planta sfintita. El se pune la icoana sau in grinda, deoarece, se spune, ca aduce liniste in casa. Preotii sfintesc casa cu agheazma, folosind un pamatuf de busuioc.

Vanilia

Vanilia este fructul sub forma de pastaie al vaniliei, o orhidee tropicala cataratoare.
Este originara din America centrala.
Aspect  Pastaile sunt de culoare brun inchisa, subtiri si cu striatii. Vanilia este singura dintre zecile de orhidee care produce fructe comestibile.  Aroma lor este puternica, iar gustul este dulce si parfumat. Frunzele sunt carnoase, alungite si lucioase. Florile sunt mari, de culoare alba sau galbena si dispuse in ciorchine cate 6-15. Ele au un miros slab.  Semintele sunt mici, de culoare neagra. Se cultiva in tarile tropicale. Oamenii au observat ca, in alte locuri decat Mexic si tarile vecine, vanilia nu rodeste.
   Tarziu, s-a descoperit ca polenizarea este facuta de insecte care traiesc numai in tarile mentionate
   Pretul ridicat al vaniliei se datoreaza volumului mare de munca in recoltarea ei. O planta infloreste pentru prima data dupa 3 ani. Polenizarea florilor se face artificial, iar florile nu rezista decat o zi. De aceea, fermierii colinda toata plantatia zi de zi pentru a nu pierde  florile care se deschid.
   Pastaile sunt recoltate dupa ce au stat pe tulpina 9 luni, cand se despica putin la capat. Pe aceeasi planta, pastaile se coc in zile diferite.Fructele culese nu au miros.
   Pentru a se ajunge la culoarea neagra si la mirosul placut, fructul este prelucrat special, dar manual.     Pastaile se culeg inainte de coacere, se oparesc, se usuca cu ulei de cocos. Astfel, pastaile devin elastice, lucioase, carnoase, unsuroase la pipait si cu mici cristale albe, la suprafata.
   Cea mai mare parte a aromei se gaseste in seminte si in lichidul uleios din jurul lor.
   Arborigenii foloseau vanilia ca un condiment pentru aromatizarea bauturilor din cacao.
Mod de folosire  Vanilia a fost folosita pentru prima data de aztecii din Mexic, care preparau o bautura din boabe de cacao, vanilie si miere.  Din boabele tocate se obtine extractul de vanilie. Pentru acest extract, se poate folosi si pastaia.
   Putem obtine extractul de vanilie printr-un procedeu simplu: pastaia se taie pe mijloc. Jumatatile se cresteaza in lung, se asaza intr-o sticluta si se toarna alcool pur. Se astupa si se lasa o luna.
   Extactul din pastai are o aroma puternica.
   In loc de extract se foloseste zaharul vanilat. Se desface o pastaie, se piseaza semintele si se amesteca cu doua cani de zahar pudra. Se toaca si pastaia marunt si se adauga si ea. Se pune totul intr-un borcan inchis.
   Vanilia este folosita la prepararea prajiturilor, cremelor. inghetatelor si a bauturilor.
   Laptele si zaharul capata repede aroma de vanilie.
Indicatii  Se spune despre vanilie ca alunga stresul. Persoanele care sufera de depresie pot adauga in apa de baie cateva picaturi de esenta de vanilie.
   Insomnia este alungata, parfumand camera cu esenta de vanilie fie cu o lumanare parfumata, fie asezand un vas cu apa si esenta pe calorifer. Vanilia este un stimulent al sistemului nervos si ajuta la arderea caloriilor.

Cartofi frantuzesti

INGREDIENTE  1kg cartofi rosii, 5 oua fierte, 1 ou crud, 100 unt, 200 telemea, 6 linguri lapte, 1 pahar smantana, sare, piper, nucsoara.
PREPARARE  Cartofii se fierb in coaja, in apa cu sare. Ouale se fierb 10 minute. Cartofii se racoresc si se curata de coaja. La fel procedam cu ouale fierte. Ouale si cartofii se taie rondele.
   Se unge un vas cu unt,. se intinde un strat de cartofi, un strat de oua, un strat cartofi, un strat de telemea rasa si, in final, un strat de cartofi. Laptele se amesteca cu oul crud,  smantana, sarea, piperul, nucsoara si se toarna deasupra cartofilor. Se da vasul la cuptor pana se rumenesc usor, cartofii. Inainte cu 10 minute de a fi gata, se presara cu cascaval ras si se dau din nou, la cuptor.
  Truc  Cartofii se fierb la foc potrivit. La foc iute, se sfarama.

Paprica

Denumiri : "paprika", "boia".
Aspect  Paprica este o pulbere fina care provine din varietatile unei specii "capsicum annuum". Aceasta e o planta tropicala originara din America de sud. Fructele aestei plante sunt verzi la inceput, apoi devin rosii sau violete in functie de varietate.
   In Spania, ardeii din aceasta specie sunt mici si rotunzi, iar in Ungaria sunt sub forma de con. In prezent, ardeii se cultiva in Turcia, Ungaria, zona mediteraneeana.
   Ardeii rosii sunt uscati si macinati pentru a obtine paprica. In functie de varietatea de ardei, poate fi dulce sau iute.
   Boiaua dulce este o pulbere fina dulceaga si cu miros placut.
   Boiaua iute este o pulbere granulata bruna, cu gust iute-amarui.
Mod de folosire  In Spania, boiaua se numeste" pimenton " si are aroma de afumatura. Ardeii uscati se afuma cu lemn de stejar. Cu aceasta boia se prepara carnatii "chorizo". Tot acestei ardei se folosesc la umplerea maslinelor.
   In Ungaria, boiaua condimenteaza gulasul si papricasul. Tot aici, exista multe feluri de paprica in functie de coacerea ardeilor : paprica dulce, paprica iute, paprica roz, paprica delicatesa.
   In bucataria, salatele, sosurile, branzeturile se aromatizeaza si se coloreaza cu paprica.
   Boiaua isi pierde repede aroma. E bine sa se cumpere o cantitate mica pentru a fi folosita rapid. Se pastreaza in borcane ermetic inchise, la adapost de lumina si caldura.
Indicatii  Paprica stimuleaza activitatea digestiva. Extern,  ea este utilizate in cazul crampelor musculare si reumatismului.
Contraindicatii  Paprica nu este indicata persoanelor cu afectiuni cardiace, alergii sau cu hipertensiune arteriala.

Tort de post

INGREDIENTE  Pentru blat: 1 pahar zahar tos, 1 pahar apa minerala, 1,5pahare faina, 1/2 pahar ulei, 1 lingura nuca macinata, 1 lingura pesmet, 1 lingura cacao, 1 plic praf de copt, 2 plicuri zahar vanilat.
Pentru crema: 500ml apa, 3 linguri zahar tos, 5 linguri gris, 150g margarina, 3 linguri nuca de cocos, esenta vanilie.
Pentru ornat: 2 banane, coji de portocala confiate.
PREPARARE  Se prepara blatul, mai intai. Zaharul tos si zaharul vanilat se amesteca cu apa minerala. Se toarna uleiul si se bate in continuare cu telul. Treptat se incorporeaza  faina, nuca, pesmetul, cacaua. Se omogenizeaza bine compozitia. Se toarna intr-o forma de tort unsa si tapetata cu hartie de copt. Blatul se da la cuptor.
   Intre timp, se face crema. Apa si zaharul se pun pe foc. Cand incepe sa clocoteasca, se adauga grisul in ploaie si se amesteca cu telul pana se ingroasa. Se ia vasul de pe foc. Se incorporeaza in crema margarina, nuca de cocos si esenta de vanilie. Se lasa sa se racoreasca putin.
   Blatul rece se insiropeaza. Pentru sirop, se fierb 1 cana apa cu doua linguri de zahar si coaja rasa de lamaie si se lasa la racit.
   Peste blat se intinde crema calduta. Se acopera cu o folie alimentara si se da la frigider, o jumatate de ora.
   Tortul se decoreaza cu felii de banane si coji de portocala confiate.
  Truc  Ca masura pentru ingrediente, se foloseste un pahar de apa.

Prajitura "Caramel"

INGREDIENTE  25 buc. biscuiti, 6 oua, 150 margarina, 30 linguri zahar tos, 5 linguri lapte, 1 plic praf copt, zahar vanilat.
PREPARARE  Galbenusurile se bat cu zece linguri de zahar si doua plicuri de zahar vanilat. Se adauga margarina moale si laptele in care s-a dizolvat praful de copt. Compozitia se amesteca cu biscuitii macinati.
   Intr-o tava unsa si tapetata cu hartie de copt, se intinde compozitia si se da la cuptor, 15 minute.
   Albusurile se bat spuma cu zece linguri de zahar. Intr-o cratita, se caramelizeaza zece linguri de zahar care se sting cu trei linguri de apa si se lasa sa se topeasca. Acest sirop se toarna peste albusurile spuma si se bate energic.
   Se scoate prajitura din cuptor, se intinde spuma de albus. Se da din nou la cuptor, pentru 10 minute. Se stinge focul si se lasa sa se raceasca in tava. Se taie bucati.
   Truc  Zaharul caramel nu se intareste prea repede, daca, dupa ce se topeste pe foc, se adauga cateva picaturi de zeama de lamaie.

Coliva

INGREDIENTE  500g arpacas, 400g zahar tos, 500g nuca, 6 plicuri zahar vanilat, 2 esente de rom, coaja rasa de lamaie, zahar pudra, pesmet.
PREPARARE  Se alege arpacasul si se spala in 6-7 ape, pana apa devine limpede. Arpacasul se pune la fiert, in 1,5-2l apa, cu un varf de lingurita de sare,  la foc potrivit. Cand incepe sa fiarba, se da focul mic. Coliva se fierbe in cratita cu pereti grosi sau de tuci. Arpacasul se amesteca cu o lingura de lemn.
   Dupa o ora de fiert, se face o proba. Se iau intre degete 2-3 boabe. Daca nu se sfarama usor, ci aluneca, inseamna ca arpacasul nu e bine fiert. Daca apa scade, se toarna apa fierbinte.
   Cand bobul e moale si a scazut toata zeama, se adauga zaharul tos. Se fierbe in continuare, la foc mic pana scade din nou. Daca arpacasul e zemos, se toarna o jumatate de cana de gris si se mai fierbe 5-10 minute.
   Vasul se acopera cu un prosop umezit si stors si se da la rece pana a doua zi.
   Dimineata, arpacasul fiert se amesteca cu nuca macinata mai mare, zaharul vanilat, coaja de lamaie si esenta de rom. Se aranjeaza pe un platou, se cerne un stat de pesmet, apoi un strat de zahar pudra dat prin sita.
   Se niveleaza , punand deasupra o coala de hartie si se preseaza bine. Se face o cruce din cacao, folosind o forma de carton.
   Truc  Apa, in care fierbe arpacasul, trebuie sa fie de trei ori si jumatate mai multa decat cantitatea de arpacas.

Bastonase din piept de pui

INGREDIENTE  1 piept mare de pui, 3 oua, 5-6 linguri faina, 6 linguri lapte, pesmet, sare, piper, oregano, maghiran.
PREPARARE  Piepul de pui se taie fasii lungi si subtiri de 3 cm. Se condimenteaza cu sare si piper si se lasa la rece, 1 ora. Se amesteca pesmetul cu oregano, piper si maghiran. Intr-o alta farfurie se bat ouale cu lapte, faina si o lingurita de mustar. Aluatul trebuie sa aiba consistenta unei smantani groase.
   Se trec feliile de carne prin amestecul de oua, apoi prin pesmet. Se prajesc in ulei incins.
Truc  Bastonasele (snitelele, in general ) nu se mai lipesc de tigaie, daca in compozitia de oua se pun cateva picaturi de ulei.

Nucsoara

Denumire  "nuca de muscat"
Aspect  Nucsoara este fructul copt al arborelui  tropical de muscat. El creste spontan in insulele Moluce si  a fost adus in Europa de comerciantii arabi. In zilele noastre se cultiva in toate tarile tropicale. Acesta are nevoie de cel putin opt ani pentru a rodi. Arborele poate atinge inaltimea de 20m. Frunzele sunt ovale, de culoare verde inchis.Florile mici, galbene sunt in forma de clopotei.
   Desi numele ne induce in eroare, nucsoara nu este o nuca.
   Nucsoara este samburele unui fruct asemanator piersicii, de culoare galbena. Ea este invelita intr-o pielita subtire, maronie, iar peste aceasta se afla o plasa carnoasa si rosie. In momentul recoltarii este rosie, dar, cand se usuca,devine cafenie.
Nucsoara are o coaja lemnoasa si seamana mult cu o caisa, de culoare cafenie. Cand e copt, fructul crapa, iar samanta se elibereaza de coaja. Nucsoara si pielita sunt aromate.
   Fructele se culeg, se usuca la foc sau la soare. Se sparg, se scot semintele, se trateaza cu lapte de var, apoi se usuca. Fructele tratate au culoare albicioasa,iar cele netratate au o culoare galben-bruna.       Si unele si altele prezinta incretituri. Procedeul de prelucrare si uscare dureaza patru luni si mai mult.
   Gustul nucsoarei este dulce si iute totodata. Aroma ei este de portocala, lamaie si menta.
Mod de folosire  Nucsoara se foloseste intreaga. Ea se taie sau se rade inainte de folosire. Nu se rade inainte de a o folosi pentru ca isi pierde aroma.
   Cel mai des intalnita este nucsoara macinata. Pielita nucsoarei, cand se usuca, are culoarea si aroma  nucsoarei si se utilizeaza drept condiment.
   Nucsoara este potrivita pentru sosurile albe si fripturi. Cu ea se aromatizeaza supele, preparatele din varza, conopida, broccoli si din cartofi.
   Nucsoara mai mica este mai aromata. Ea da aroma budincilor, biscuitilor, turtei dulci si vinului fiert.
   In Orientul Mijlociu exista tipuri de ceai si cafea aromatizate cu nucsoara. Grecii combina scortisoara si nucsoara in musaca sau in sosurile pentru chiftelute.
Indicatii  Nucsoara stimuleaza digestia. Cu ea se poate trata nasul infundat. Se freaca intre degete o bucatica de nucsoara, apoi se inspira pe nas mirosul ei. Se consuma3-10g pe zi.
Contra indicatii  Consumul exagerat de trei samburi poate duce la stari de voma, halucinatii si ameteli. Ea este contraindicata femeilor insarninate si mamelor care alapteaza.

Cardamom

Cardamomul este originar din India.
Aspect Semintele acestei plante perene sub forma de tufa se inrudesc cu ghimbirul. El creste in padurile umede tropicale.  Ele se dezvolta intr-o capsula (pastaie) si nu se coc toate in acelasi timp.
De aceea, recoltarea se face manual, cu mare grija, pentru a nu le strivi si a imprastia semintele.Astfel, cardamomul devine printre cele mai scumpe condimente, alaturi de sofran si vanilie.
   Acest arbust seamana cu trestia si poate creste pana la 5m. Cea mai buna metoda este de a se culege inainte de a se coacere, pentru a nu se desface pastaia. Capsulele se usuca natural, la soare Deoarece semintele isi pierd repede aroma, este recomandata achizitionarea capsulelor care se desfac in momentul utilizarii lor.
   Cel mai folosit este cardamomul verde. El este un condiment scump, fiind depasit numai de sofran si vanilie. Cardamomul alb este folosit la prepararea dulciurilor in bucataria indiana. Cardamomul negru are o usoara aroma de camfor si un un gust fin de afumatura.  El se foloseste la fierberea sau coacerea  preparatelor, fiindca  aroma lui rezista la temperaturi mari.
   Pastaile verzi sunt superioare in aroma celor albe.
   Aroma cardamomului este puternica, un amestec de eucalipt si lamaie. El are un gust piperat.
   In pastaile inchise, aroma se pastreaza pana la un an. Acest condiment se obtine din semintele pisate.
Mod de folosire Cel mai mult se foloseste de tarile arabe la prepararea cafelei si a ceaiului verde. Cafeaua aromata cu cardamom este un simbol al ospitalitatii. Cardamomul se comercializeza sub forma de pastaie, seminte sau macinat.
   In bucataria europeana,aromarea dulciurilor si mai ales a turtei dulci se face cu cardamomul verde.  
   Cardamomul negru este folosit in aromarea fripturilor de miel sau porc.
   Cardamomul verde se adauga in mancarurile cu peste sau cu cartofi. El este foarte bun in combinatie cu lapte si branzeturi.
 








omei puternice, se foloseste in amestecurile de condimente, cum ar fi curry si masala.
   Finlandezii il utilizeaza la muraturi, iar norvegienii la conservarea heringilor, dar si  la vinul fiert.
Indicatii  Cardamonul este un bun digestiv, fiind recomandat acelora cu "stomac lenes". Este benefic in caz de greata si varsaturi. El este consumat  in zilele caniculare, deoarece are un efect racoritor.
   Semintele contin mult mangan, care este important pentru functionarea creierului si absorbtia calciului.
   Ceaiul preparat din cardamon si scortisoara trateaza raguseala si durerile de gat.
   Laptele cald cu sofran si cardamon se bea pentru a imbunatati vocea. Mestecarea regulata a semintelor face ca vocea sa sune bine.
   Pentru a imbunatati memoria, se bea zilnic un pahar de lapte cu un varf de cutit de cardamon, indulcit cu miere.
Contraindicatii  Se recomanda prudenta in folosirea lui, deoarece poate creste riscul de sangerare.
   Nu este recomandat persoanelor cu  calculi biliari, pentru ca poate declansa crize.
 

Curcuma

Denumire  "sofran indian ", "turmeric".
   Curcuma este originar din sudul Asiei.
Aspect  Curcuma este rizomul unei plante erbacee perene, similare cu ghimbirul, de culoare portocalie. Frunzele sunt ascutite si mari. Florile sunt galbene in partea superioara a inforescentei si verzi la baza. Semintele se aduna in capsula. Radacina in stare proaspata are un parfum iute, intepator,dar si dulce.  Gustul este slab, cu o nuanta amaruie.Radacina e subtire si ramificata ca o pulpa. Rizomii au culoare maro-galbuie, iar in interior sunt portocalii.
Rizomii uscati si macinati devin o pulbere fina, galben-aurie.
   Curcuma (tumericul) este confundat deseori cu sofranul. Sofranul are o culoare portocalie intensa, stralucitoare.
Mod de folosire   Rizomul se foloseste la obtinerea extractului medicinal numit"curcumina" si a condimentului"turmeric" Curcuma este un ingredient folosit des in bucataria asiatica sau colorant alimentar. Acest condiment da un aspect atragator, auriu branzeturilor, lactatelor si mancarurilor cu orez. El coloreaza in galben pasta de mustar.
   Rizomul se cojeste, se taie in bucati mici care se maruntesc in blender cu putina apa, apoi se adauga in mancare 1-2 lingurite.
   In India, este consumat zilnic in amestecul de curry.
Indicatii  Substanta care da culoare rizomului combate infectiile intestinale.
   Curcuma folosita in mancare este benefica in prevenirea bolii Alzheimer.
   Folosit frecvent la prepararea mancarurilor, impiedica formarea gazelor in intestin,  protejeaza ficatul si reduce alergiile.
Contraindicatii  Daca se consuma cantitati mari, turmeicul provoaca stari de voma, greata, dureri de stomac.

Sofranul

Sofranul este originar din Grecia. Astazi se cultiva din Spania pana in India. Iranul produce 90% din sofranul existent in intreaga lume.
Aspect  Sofranul este cel mai scump condiment "aurul rosu". Pistilul florii de sofran se recolteaza manual, necesitand atentie, migala si timp indelungat. Pentru a obtine 500g sofran, sunt necesare 200 000 de flori.
   Pistilul florii de sofran este portocaliu intens. Aroma lui este asemanatoare mierii, dar putin amaruie. O floare violeta are 3 stigmate rosii sau portocalii. Se recolteaza in primele ore ale diminetii sau seara, cand florile sunt putin inchise. Stigmatele se extrag manual. Dintre acestea, unul este bun, celelalte doua nu au parfum si gust. Se usuca la soare sau in cuptoare.
   Sofranul nu face seminte, ci se inmulteste prin bulbi carnosi. Frunzele lungi si inguste seamana cu firele de iarba.
Mod de folosire  Sofranul se comercializeaza sub forma de flori uscate sau pulbere. Pistilurile de sofran se rup, se introduc in apa calda si lichidul se adauga in preparatele culinare. O alta metoda este ca firele de sofran sa se sfaramiteze si sa se presare in mancare.
   Sofranul da culoarea galben pal orezului, supelor, fripturilor de miel, dar si prajiturilor, indeosebi cozonacului.
   Sofranul se intalneste in India, la curry, in Spania la paella, in Italia la risotto milanez.
   Un varf de cutit de sofran este suficient pentru a colora si aroma patru portii de orez. Nu se presara mai mult de 2g de flori uscate in mancare, deoarece lasa un gust metalic.
   Sofranul poate fi contrafacut prin inlocuirea cu alt condiment, curcuma, denumit gresit"sofran indian"sau "sofronas". De aceea, sofranul se cumpara sub forma de pistiluri intrgi si nu pulbere.
Indicatii  Sofranul contine fier, uleiuri volatile, potasiu, sodiu, vitaminele B1, B2. El ajuta la digestie, dar este si un antidepresiv. Medicamentele cu sofran se folosesc la tratarea acneeii si a bolilor de piele. Sofranul scade pofta de mancare.
   Grecii si romanii il foloseau ca afrodisiac pentru ca are proprietatile hormonilor. In prezent, este indicat in tratamentul impotentei si a sterilitatii.
Contraindicatii  Nu se recomanda consumul de sofran femeilor gravide, celor care alapteaza si persoanelor cu depresie. Se folosesc in preparate numai 2g pe zi, In cantitate mai mare,  produce tulburari de comportament

Ficatei cu cartofi la cuptor

INGREDIENTE  1/2 kg ficatei de pui, 4 cartofi, 1 ardei gras, 1 ceapa, oregano, sare, piper, 2 linguri ulei.
PREPARARE  Se curata si se spala ficateii. Ei se fierb sau se prajesc. Cartofii in coaja se fierb in apa cu putina sare. Ardeiul se toaca cubulete, iar ceapa se taie marunt. Cartofii fierti se curata de coaja si se taie cuburi.
   Intr-o tava se asaza cartofii si ficateii. Printre ei se presara cubuletele de ardei si ceapa. Se condimenteaza cu sare, piper si oregano. Se toarna 2 linguri de ulei si o cescuta de apa. Totul se da la cuptor pana se rumenesc cartofii.
  Truc  Cine doreste poate presara cascaval ras, cu 10 minute de a fi gata.

Sufleu cu ciuperci

INGREDIENTE  1/2kg ciuperci, 2 pahare lapte, 2 oua, 1/2 pahar ulei, sare, piper, oregano.
PREPARARE  Ciupercile se curata, li se indeparteaza piciorusile si se spala. Se unge un vas cu unt si se asaza ciupercile cu palaria, alternativ, in sus si in jos. Intre randuri se presara piciorusele taiate. Se toarna 4 linguri de ulei si putina apa. Se dau la cuptor 30 de minute, acoperite cu folie de aluminiu.
   Se indeparteaza folia. Se toarna deasupra ouale batute cu lapte si restul de ulei. Se presara sare, piper si oregano. Se mai dau la cuptor pana se rumenesc usor.

Budinca cu crenvursti

INGREDIENTE  700g crenvursti, 1 cana lapte, 4 oua, o farfurie cu paine taiata cubulete, 2 cepe, 1 ardei gras, 2 lingurite mustar, marar proaspat, sare, piper, busuioc uscat, maghiran.
PREPARARE  Se decojesc crenvurstii, se taie rondele  potrivite si se prajesc in trei linguri de ulei. Se scot din tigaie, se adauga ceapa tocata marunt si se caleste pana devine translucida. Se ia de pe foc si se presara marar tocat. Se lasa sa se raceasca.
   Intre timp, se amesteca laptele cu smantana, mustarul, ouale, cubuletele de ardei si condimentele. Se unge un vas si se tapeteaza cu pesmet. Se amesteca crenvurstii cu sosul de ceapa si amestecul de paine.
   Se toarna compozitia in vasul pregatit. Se da la rece o ora, acoperit. Se acopera vasul cu o folie de aluminiu si se da la cuptor, 20 de minute.
   Se indeparteaza folia si se mai lasa la cuptor pana se rumeneste usor.

Cimbrul de cultura

Cimbrul este un condiment folosit in intreaga lume.
Denumire: "lamaita"," lamaioara", "iarba cucului".
Aspect   Planta anuala are o tulpina cu multe ramificatii. El creste in zonele cu multa lumina. Florile sunt roz- pal, violacee, lila si infloresc din iulie pana in octombie. Vara, la amiaza, din pernitele florilor se revarsa un parfum aromat care atrage albinele. Frunzele au culoarea gri spre verde. De la cimbru se folosesc frunzele si semintele uscate. Cimbrul proaspat are o aroma mai slaba decat cel uscat. El este folosit ca inlocuitor al piperului negru, datorita gustului iute si usor mentolat.
   Frunzele se recolteaza inainte de inflorire, cand aroma este puternica si se usuca la umbra.
   Cimbrul de cultura este confundat cu cimbrisorul, o planta multianuala medicinala sau cu cimbrul de gradina, folosit drept condiment.
Mod de folosire  Cimbrul de cultura da un gust savuros mancarurilor cu carne, supelor si sosurilor.
   Cimbrul de gradina se potriveste foarte bine cu mancarurile de legume ( preparate din fasole, ciorbe de rosii, salate ). El este folosit la prepararea muraturilor si in industria conservelor.
   Este apreciat  si folosit de bucatariile din Grecia, Italia si Spania. El este nelipsit din bucataria romaneasca, la prepararea sarmalelor, a chifelelor si a carnii pentru gratar.
   Cimbrul, combinat cu carnea grasa de rata, miel sau porc, ajuta la digestia acestora.
   El intra in componenta faimosului amestec "ierburile de Provence".
   Din cimbru, usturoi, ulei de masline si piper se prepara un sos bun pentru fripturi sau legume pregatite pentru gratar.
   Cand clocoteste mancarea, se adauga si cimbrul pentru ca isi lasa greu aroma.
Indicatii  Ceaiul de cimbru combinat cu musetel si podbal trateaza guturaiul. Cimbrul se mai numeste "antibioticul saracului",deoarece contine thimol, un ulei volatil si  bun antibiotic El combate inflamatiile si infectiile intestinale. Se prepara o infuzie din doua lingurite de planta uscata si 250ml apa clocotita. Se lasa 10 minute si se bea. Ceaiul  calmeaza durerile abdominale si usureaza evacuarea gazelor din intestine. Tot ceaiul revigoreaza corzile vocale.
   1 lingurita din aceasta planta contine 20% din necesarul zilnic de fier.

Ienibaharul

Denumire  "piper de Jamaica"
   Este originar din Jamaica si Mexic.
Aspect  Fructele de ienibahar sunt cat un bob de mazare. Ele apartin unui conifer tropical, care atinge inaltimea de 12 m. Frunzele sunt lucioase si au culoarea verde-inchisa. Florile sunt mici si albe si dispuse in ciorchine.
   Denumirea vine din limba turca, care inseamna "mirodenie noua". Ea a fost adusa in Europa de portughezi. Otomanii aduc condimentul in tara noastra.
   Invelisul fructului contine doua fructe tari in forma de rinichi. Se culeg fructele necoapte, se usuca pana se increteste coaja si devine de culoare bruna.
   Aroma este dulceaga si usor piperata. El aduna mai multe arome a unor mirodenii. De aceea, chinezii ii spun ienibaharului "piper cu o suta de arome". Gustul e puternic, o combinatie intre nucsoara, cuisoare si scortisoara.
Mod de folosire  Ienibaharul se foloseste intreg sau macinat. Este foarte bun la tocanitele de carne,in  sosuri si fripturi. In Europa este mai putin folosit. Nicaieri nu se prepara carnatii fara acest condiment.
   La noi, micii si carnatii se prepara numai cu praf de ienibahar.
   Marinatele de pui, vita si porc contin boabe pisate de ienibahar.
   Acest condiment este utilizat si in bauturile fierbinti : ceai, vin fiert, ciocolata, compoturi.
   De obicei, boabele de ienibahar se rasnesc inainte de folosire pentru a nu-si pierde aroma. El este folosit in pasta de curry.
Indicatii   Ienibaharul stimuleaza digestia si scade tensiunea arteriala.
   Datorita continutului mare de minerale, ienibaharul stimuleaza apetitul, dar regleaza si functia  ficatului.

Schinduf

Schinduful creste in Asia centrala, zona mediteraneeana, SUA. La noi se cultiva in judetele Constanta si Braila dar creste, de obicei, spontan, in zonele cu mai multa caldura.
Denumiri  "darul zeilor", "arborele de spanac".
Aspect Schinduful este o plata ierboasa, cu flori albe-liliachii si seminte mici, aflate in pastai lungi si subtiri. Face parte din familia leguminoaselor. Se spune ca medicii egipteni apreciau schinduful pentru ca ii ajuta pe soldati sa se refaca repede, dupa ranile din lupta.  El dadea putere si tinerete persoanelor in varsta.
    Infloreste din mai pana in iulie. Intreaga planta emana un miros puternic, asemanator leusteanului. Fructul este o pastaie.  Semintele sunt tari, cu suprafata brazdata, de culoare maroniu-galbuie. Ele sunt ovale sau rombice. Semintele crude au un gust amar si, de aceea, se prajesc inainte de a fi folosite.
    Mirosul este picant, iar gustul e dulce-amarui. Frunzele are o aroma fina de iarba si floare de fan.
   Semintele macinate au o aroma puternica si gust dulce-amarui, amintind de zaharul ars.
Mod de folosire  Se consuma semintele si frunzele pisate sub forma de pulbere. Pulberea se obtine prin macinarea semintelor cu rasnita de cafea.
   Frunzele se folosesc proaspete, uscate sau macinate. In India, frunzele proaspete se prepara ca spanacul. Ele condimenteaza supele, ciorbele, salatele, sarmalele, sosurile.
   In tarile asiatice, semintele uscate se folosesc in amestecul de curry.
   Totodata, condimentul se utilizeaza si in prepararea bomboanelor, a produselor de patiserie, a gumei de mestecat.
Indicatii  Sub forma de ceai, schinduful are efecte antitusive si laxative. Semintele se macina in rasnita de cafea.  Din doua lingurite de pulbere la o cana de apa clocotita se face o infuzie. Se lasa 15 minute. Se bea caldut.
   Semintele de schinduf au o cantitate mare de proteine si grasimi.
   Schinduful contine fibre solubile, in proportie de 75%. Semintele ajuta la o buna digestie a alimentelor. Senzatia de satietate se mentine mult timp. Pentru reducerea colesterolului "rau" se ia cate o lingurita de pulbere, de patru ori pe zi, inaintea meselor.
   Infuzia din seminte este recomandata in diabet, ateroscleroza, guta si tuberculoza.
   Semintele de schinduf se folosesc in producerea steroizilor, a hormonilor sexuali si a contraceptivelor orale.
   Schinduful contine multe minerale: cupru, potasiu, calciu, fier, magneziu, dar si vitaminele A, C, B6. Folosit cu regularitate, el scade colesterolul si trigliceridele.
Contraindicatii  Schinduful nu se recomanda in timpul sarcinii si nici consumul lui concomitent cu medicamentele anticoagulante.

Seminte de mac

Aspect  Semintele de mac din Europa si America de nord sunt de culoare albastra. Un alt tip de seminte sunt albe si se gasesc in Asia si Orientul Mijlociu. Macul din Europa si America contine foarte putin opium care dispare in momentul cand floarea se coace.
   Specia Papaver somniferum poate fi gasit in India, China si Afganistan, el avand efect narcotic.
   Semintele de mac sunt boabe minuscule. Atat semintele albastre cat si  cele albe au forma de rinichi. Semintele albe sunt mai mici decat celelalte. Ele au gust dulce, cu aroma fina de nuca. Semintele se pot praji inainta de a le folosi, pentru a spori aroma.
Mod de folosire  Semintele de mac sunt folosite la umpluturi, in produsele de patiserie.
   In bucataria romaneasca, aceste seminte sunt utilizate pentru umplerea cozonacilor ardelenesti sau presarate pe covrigii calzi.
   Ele aromatizeaza aluatul de chec, tort, dar si salatele de fructe. Se folosesc si in mancarurile de peste si legume.
Indicatii  Semintele de mac sunt bogate in acid linoleic, recomandat pentru afectiunile cardiovasculare sau digestive.
   Ele sunt o sursa importanta de calciu si cupru.  

Marar

Mararul este originar din regiunile mediteraneene si est-europene.
Aspect  Frunzele si semintele sunt folosite ca si condiment. Frunzele sunt de culoare verde inchis, rare pe crengute. Semintele de marar sunt, de fapt, fructele uscate al acestuia. Ele sunt ovale, de culoare maro-deschisa.
   Semintele au un gust amarui si miros dulceag. Semintele de calitate au o aroma placuta, putin piperata cand sunt stranse intre degete.
   Frunzele au o aroma mai dulce decat fructele uscate.
   Mararul proaspat se pastreaza in frigider, in prosop de hartie umezit.
Mod de folosire  Frunzele de marar aromatizeaza preparatele din peste, pui sau legume. Ele dau gust supelor si sosurilor. Ele se adauga in mancare la sfarsit.
   Tulpinile si semintele de marar se folosesc la muraturi si in marinatele pentru legume.
   Semintele sunt intrebuintate pentru aromatizarea painii, otetului si a vermutului.
   Frunzele de marar se pot folosi proaspete, uscate sau conservate in otet. Mararul proaspat e mult mai aromat decat acela uscat.
   Mararul este un condiment si un conservant excelent. Adaugat in ciorbe si mancaruri, el le mentine proaspete, pentru ca uleiul volatil continut impiedica fermentatia cel putin 24 de ore.
   In zilele calduroase, frunzele de marar tocate fin si amestecate cu iaurt devin un sos delicios si racoritor.
Indicatii  Mararul verde ne fereste de balonare, indigestie si colite. Persoanele care au aceste probleme trebuie sa consume mancaruri cu mult marar sau sa manance salate de marar cu ulei de masline, suc de lamaie si rosii.
   Mestecarea catorva tulpini de marar combate durerile de cap si astenia nervoasa.
   Frunzele proaspete de marar se mesteca zilnic de femeile care au nascut de curand, deoarece stimuleaza secretia lactica.
   Frunzele si semintele contin vitaminele A si C, fier,calciu, saruri minerale.
   Fiind bogat in fibre, el ajuta la reducerea colesterolului din sange.
   Datorita continutului ridicat de potasiu, mararul previne infarctul sau atacul de cord.
   Semintele de marar mestecate improspateaza respiratia.