Aspect Uleiurile eterice dau frunzelor un miros usor mentolat. Aroma lui este dulceaga. Aroma este de piper, nucsoara si menta. Maghiranul este ruda cu oregano si adesea se confunda cu el. Este o planta ierboasa perena, sensibila la frig.
Planta are tulpini inalte, de culoare rosiatica. Frunzele ovale au nervuri bine conturate. Toate partile maghiranului sunt aromate.
La noi, se cultiva pe suprafete mici, pentru partea aeriana, folosita proaspata sau uscata.
Mod de folosire Frunzele si ramurile recoltate inainte de inflorire se usuca.
Frunzele proaspete sau uscate sunt potrivite pentru sosuri, marinate, supe sau legume coapte, deoarece sunt picante. Otetul, in care se macereaza cateva frunze, timp de 6-7 zile, devine aromat si picant.
Maghiranul se foloseste si in mancarurile din carne de vita, peste si pasare. El se adauga in mancare, la sfarsitul prepararii pentru a nu-si pierde aroma.
Maghiranul este un condiment tipic pentru tarile mediteraneene. Aroma maghiranului se imbogateste combinandu-l cu cimbru.
Daca in castravetii, tomatele, dovleceii murati se adauga frunze de maghiran, ele devin gustoase si picante.
Indicatii Maghiranul alunga stresul si depresia. Se face o infuzie din trei lingurite la o cana de apa clocotita, dar nu pentru o perioada prea mare de timp. El este si un bun somnifer. In acest caz, se prepara o infuzie dintr-o lingurita de planta uscata la o cana de apa clocotita. Se bea inainte de culcare. Ceaiul mai poate stimula digestia si mari pofta de mancare.
Partile aeriene contin uleiuri volatile, lipide, glucide, vitamina C, caroten.
Contraindicatii Persoanelor cu hipertensiune sau cu febra nu li se recomanda, sub nici o forma, ,maghiranul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu