Chimen

Chimenul creste in Europa si Asia. Originar din Asia occidentala.
Aspect   Chimenul creste spontan in zonele muntoase si de deal. Astazi este o planta de cultura.  De la aceasta planta se folosesc fructele si frunzele tinere si fragede. Fructele sunt groase la mijloc, curbate. Ele sunt mici si ovale, asezate in perechi de cate doua. La maturitate, devin brun-cenusii si se desfac in doua parti. Fructele sunt lungi, iar spre capete conice. Se recolteaza in mai-iunie, inainte cu putin sa ajunga la maturitate  Gustul lui este amarui si usor picant.
   Chimenul face fructe in anul al doilea an de vegetatie.
   Radacina asemanatoare patrunjelului este comestibila. Astfel, radacina chimenului poate inlocui radacina de patrunjel.  Aroma chimenului este dulce, intepatoare.
   El face parte din aceeasi familie cu patrunjelul si coriandrul. Poate fi inlocuit la gust cu semintele de marar.
   Chimenul si chimionul asemanatore ca aspect si proprietati nutritive, fac parte din aceeasi familie, dar sunt plante diferite.
Mod de folosire  Chimenul este puternic aromat si da un gust placut branzeturilor, supelor si cremelor din legume, mancarurilor pe baza de cartofi. El se poate adauga in salata de varza sau morcovi. Chimenul aromatizeaza painea, lichiorurile, musacaua. Frunzele tinere se adauga in salate. Mancarurile grase se condimenteaza cu chimen si, astfel, sunt mai usor de digerat.
   Semintele se pot cumpara intregi sau macinate. Ele se tin in borcane inchise, ferite de lumina, caldura si umezeala. Astfel, chimenul se pastreaza 6 luni.
   Usturoiul si piperul sunt singurele condimente cu care se poate amesteca, in mod fericit ,chimenul.
Indicatii  Chimenul stimuleaza circulatia sanguina. Sub forma de ceai, ajuta la indepartatea colicilor,  a indigestiei,a balonarii si constipatiei. El actioneaza ca un laxativ natural.
   Ceaiul de chimen aduce un somn linistitor. Se prepara dintr-o lingurita de fructe, la o cana de apa clocotita. Se infuzeaza 15 minute. Ceaiul este indicat si in raceli.
   El este bogat in minerale ( calciu, fier, zinc, potasiu, magneziu ), vitamine( A,C,E ) si fibre.
   Continutul ridicat de fibre scade colesterolul.
Contraindicatii  Nu este indicat sa consume ceai de chimen, femeile gravide. Copiilor foarte mici nu li se da ceai de chimen, pentru ca poate declansa o criza de epilepsie. De asemenea, nu este recomandat persoanelor cu epilepsie.
 
 

Piperul

Piperul este originar din India.
Aspect  Piperul este o planta tropicala care se intinde ca o liana printre arbori. Boabele de piper sunt fructele uscate ale acestei plante. Fructele cresc in spic si sunt verzi, iar pe fiecare spic se gasesc 40 de boabe.
   Piperul se gaseste in patru culori : alb, negru, rosu, verde.
   Culoarea si aroma piperului sunt legate de timpul de coacere si de modul de prelucrare.
   Piperul alb se obtine din boabele rosiatice coapte. Pielita se decojeste si boabele albe se usuca. Datorita procesarii suplimentare, el este cel mai scump.
   Fructele de piper negru se recolteaza inainte de coacere si se usuca la temperatura moderata. Ele au un gust iute si intepator. Fructele verzi in momentul recoltarii se innegresc in timpul uscarii printr-un proces de fermentatie.
   Piperul verde este recoltat inainte de coacere si prelucrat in asa fel incat sa nu se produca fermentatia. El este mai putin iute decat cel negru, dar cu o aroma mai intensa.
   Piperul rosu provine din fructe coapte si prelucrate special. El este mai rar intalnit. Gustul piperului rosu este mai iute si mai aromat decat al piperului verde. El nu trebuie confundat cu piperul roz care provine de la o alta planta.
   Piperul roz este originar din Brazilia si se aseamana cu ienuparul. El este la fel de aromat ca piperul negru.
Mod de folosire  Piperul se gaseste sub forma de boabe intregi sau macinat.
   Aroma se mentine mai mult timp daca bobul ramane intreg. La noi se foloseste piperul negru.
   El se combina foarte bine cu carnea si da gust cartofilor copti, sosurilor, pastelor.
   Piperul se adauga in mancare, in ultimul moment, pentru a nu diminua aromele.
   Piperul alb condimenteaza sosurile albe si salatele.
   Piperul verde se utilizeaza industrial, la prepararea mustarului si a sosurilor.
   Piperul rosu este un element de decor. Bucataria occidentala il foloseste ca decor in amestec cu boabele verzi, albe si negre macinate mai mare sau intregi in preparatele cu peste sau legume.
Indicatii  Adaugat in mancare, piperul amelioreaza digestia in cazul unor mese copioase. El incalzeste corpul si face sa circule mai repede sangele.
Contraindicatii  Piperul nu este recomandat in hipertensiune, gastrite si stari de nervozitate.

Dafin

Denumiri : "frunzisoara", "laur".
Dafinul este originar de pe tarmul  Marii Mediterane.
Aspect  Dafinul este un arbore inalt de 10 m.  Frunzele sunt oval ascutite si putin ondulate pe margini. Ele sunt mereu verzi si, pe fata, sunt cerate Gustul e foarte aromat si usor amarui. Fructul este o boaba alungita. Frunzele uscate au culoare verde-oliv. Daca sunt maronii, inseamna ca si-au pierdut aroma.
   Frunzele verzi sunt toxice.
Mod de folosire  Frunzele uscate condimenteaza zacusca, muraturile de toamna si sosurile de tomate.
   Ele se adauga in mancare intregi, doar pentru a o parfuma. Frunzele se scot la sfarsit, din mancare,
   Initial, frunzele uscate erau adaugate in mancare mai mult ca sa o pastreze nealterata, avand rol de conservant.   Ele sunt un condiment esential in industria conservelor de carne si peste si la fabricarea otetului.
   In mancare, frunzele de dafin se folosesc in cantitate mica si se fierb numai 15-20 minute.
   Puse pe foc, ele emana un miros placut si alunga insectele.

Conopida la cuptor

INGREDIENTE  1kg conopida, 200g telemea de vaca (capra), 3 oua, 10 linguri smantana, 5 linguri lapte, 1 ceapa potrivita, 1 lingurita mustar, 2 linguri cascaval ras, 4-5 linguri de pesmet, sare, piper, curry, oregano, busuioc uscat
PREPARARE  Conopida desfacuta buchetele se fierbe in apa cu putin otet, timp de 15 minute. Cand e gata, se pune in strecuratoare sa se scurga. Ceapa se toaca marunt, iar branza se taie cubulete. Ceapa se amesteca cu sare, piper,oregano, curry si busuioc. Ouale se bat cu smantana,  lapte si mustar.
   Se unge un vas cu unt (ulei ) si se tapeteaza cu pesmet. Se asaza un strat de conopida, se presara pesmet, apoi jumatate din ceapa si mai putin de jumatate din sosul cu oua. Se mai repeta inca o data acest procedeu.
Deasupra se toarna restul de sos cu oua si se presara cascavalul ras.
   Se las la cuptor 50 de minute.
   Se decoreaza cu masline si patrunjel.

Roinita

Denumire : "melisa", "iarba stupilor", "balsam de lamaie", "floarea stupilor", "busuiocul stupilor".
  Roinita este originara din zona mediteraneeana unde creste in tufe dese. La noi, creste in Banat si in sud-vestul tarii.
Aspect  Ea este considerata de greci "elixir de viata lunga". Este o planta erbacee perena care creste spontan in luminisuri, pe terenuri insorite din padurile de salcami, pe pajisti sau la marginea drumurilor.
   Roinita este preferata de albine pentru gustul dulce-amarui. Parfumul de lamaie si continutul mare de polen si nectar atrag albinele. Ea se asaza in stupi pentru a atrage roiurile calatoare. Acest lucru demonstreaza ca planta este pura. Albinele nu ar fi colectat nectar de la o planta cu probleme.
   Roinita se aseamana la infatisare cu urzica. Frunzele au aroma intensa de lamaie, cand sunt frecate intre degete. De aceea se mai numeste "menta de lamaie" si "iarba de lamaie". Ele sunt rotunde, paroase, zimtate pe margini. Frunzele au culoare verde- aprins. Gustul este acrisor. Florile sunt in inflorescente. La inceput, sunt galbui, apoi, devin albe sau liliachii.
   Roinita infloreste din iunie pana in august. Recoltarea se face in timpul infloririi, in al doilea an de vegetatie. Se taie partea aeriana ( tulpina, frunzele si florile ) si se usuca la loc umbros.  Roinita face parte din familia mentei, dar nu are gustul ei. La noi, roinita e putin raspandita.
Mod de folosire  Roinita aromatizeaza salatele de legume sau fructe, fripturile si oteturile. Este folosita la prepararea compoturilor si a bauturilor racoritoare. Ea se cultiva ca planta melifera si medicinala. Ea este o planta valoroasa pentru uleiul esential care se obtine prin distilarea frunzelor.         Este un ulei bogat in citrol, foarte aromat, care se intrebuinteaza in farmacie si cosmetica.Frunzele uscate se pun in saculeti, pentru parfumarea incaperilor si lenjeriei.
   Daca se adauga o infuzie de de frunze in apa de baie, se obtine o baie relaxanta.
  Indicatii   Ea intra in compozitia ceaiului contra colicilor si a ceaiului aromat.
   Astfel, roinita combate insomnia, linisteste crampele si stimuleaza memoria. Ea este folosita cu succes in momentele tensionate si scade si tensiunea arteriala.
   Frunzele proaspete puse pe frunte calmeaza  nervii sau pe zonele intepate de insecte calmeaza mancarimea. Roinita este necesara sub forma de cataplasma, in cazul herpesului.
   Se spune ca ceaiul de roinita face minuni in cazul depresiei si a anxietatii. Se bea o ceasca de infuzie, facuta dintr-o lingurita cu varf de frunze uscate la o cana de apa fierbinte, inainte de culcare.     Daca se bea dimineata, ceaiul creeaza o stare de optimism si se recomanda inaintea examenelor.
   Ceaiul de roinita reduce starile de greata.
Contraindicatii  Nu se administreaza pe termen lung sau in doze mari de catre persoanele cu hipotiroidie. Se evita roinita, daca luati sedative si calmante.

Isopul

Isopul este un arbore mediteraneean, sub forma de tufa
Aspect   In tara noastra, el creste numai in cultura. Frunzele lui sunt mici si ascutite. Ele au gust amarui si aroma de menta. Florile grupate in forma de spic sunt violete, albe sau roz, in functie de soi.   Se utilizeaza tulpina, frunzele si florile. Semintele sunt mici si cafenii.
   Varfurile inflorite se culeg la 10cm, deasupra solului. Se recolteaza plantele inflorite pe jumatate, deoarece au cel maibmare continut de ulei eteric. Isopul este folosit ca planta ornamentala care raspandeste un miros placut.
Mod de folosire  In gastronomie se folosesc frunzele proaspete sau uscate de isop. Cele uscate isi pastreaza aroma pana la un an. Frunzele proaspete pot inlocui in salate busuiocul.
   Deoarece aroma lor e slaba, se combina cu alte plante aromatice : cimbru, menta. In preparate se adauga in cantitati mici din cauza aromei amare.
   Isopul aromatizeaza supa de cartofi sau de fasole si mancarurile grase.
   Gustul astringent al frunzelor imbunatateste gustul oualelor umplute si al salatelor. Isopul uscat se foloseste la prepararea bauturilor racoritoare.
Indicatii  Frunzele de isop contin un ulei antiviral. In vechime, ele erau folosite la purificarea templelor. Isopul sporeste pofta de mancare.
   Isopul intra in compozitia ceaiului pectoral, sudorific si antiasmatic.El trateaza astmul bronsic si afectiunile hepatice, datorita mineralelor pe care le contine (calciu, potasiu, fier, mangan), a rasinilor, a taninilor. Se prepara o infuzie dintr-o lingurita de flori si frunze la o cana de apa fiarta.
   El inhiba virusul herpesului cand planta este aplicata extern, ca o compresa.
Contraindicatii  Isopul nu este recomandat persoanelor cu hipertensiune si epilepsie.